Cărarea cea strâmtă

admin November 30, 2013 Arta fotografica

Did you like this article? Share it with your friends!

Written by admin

Trei carti de poezie aparute la nicio editura

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceste cărţi, ele fiind nişte minuni care mi s-au întâmplat, alături de alte minuni de care nu sunt vrednic, dar pe care le primesc ca pe un rod al rugăciunii celor de lângă mine. Provocarea lacestor volume de poezii constă în încercarea de-a găsi o treaptă între mistica creştină, pe de-o parte, şi postmodernism, pe de alta. Mai precis, mi-am dorit ca şi un critic literar nedus la biserica şi un trăitor al Bisericii în aceeaşi măsură să-mi guste poezia , fondul şi forma să se regăsească la întretăierea dintre verticala teologiei şi orizontala literaturii. Însoţirea cu imagini a poeziilor, pleacă de la un gând aşternut pe hârtie la Sinodul al 7-lea Ecumenic: „Ceea ce e cuvântul pentru ureche, e imaginea pentru văz”.

Relaţia text- imagine transpusă pe un carton reciclat dă acestor cărţi veşmântul unor mici obiecte de artă... le-am gîndit ca pe o” carte- dar."

Ele pot fi găsite la Librăriile Sophia şi Bizantină, de la Poalele Dealului Patriarhiei.

Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor. Matei 18, 20
O fotografie e un punct. Două sau mai multe înseamnă o direcţie,o relaţie, o împreună creştere, o poveste. Întâlnirea a două imagini e ca întâlnirea a doi oameni: se caută, se găsesc, se iubesc şi trăiesc veşnic. Una îi spune celeilalte:”pentru mine eşti cealaltă jumătate”. Şi i se răspunde: „pentru mine eşti totul”. Întâlnirea a două imagini e un singur trup, un drum iniţiatic, care presupune introspecţia şi are ca obiectiv revelarea sensului . Alăturarea unor imagini concrete cu forme arhetipale , parcă decupate dintr-o structură a conştiinţei de neam şi de sine poartă pecetea artistică a jertfei şi a preumblării Duhului deasupra unui pământ plin de antinomii.

- Ioane, ce vrei să te faci când vei fi mare?
- Doamne, vreau să mă fac parte din conştiinţa hristică a poporului român.

Sângele privaţiunilor vărsat şi nevărsat e purtător de memorie veşnică înainte ca veşnicia să fie trăită.

OLD PAINTINGS IN THE YOUNG AGE

Eram la vârsta când clipa era mai importantă decât devenirea , când se putea sta regeşte pe-o clipă la nesfârşit,când prin vene îmi curgea sânge albastru şi mizerie atât de mult, încât puteam fi singurul donator pentru toţi cei însetaţi de cultură. Acestea sunt radiografii ale acelor clipe în care mă încoronam singur ca vizionar al unei existenţe hipnotice. Acestea sunt lucrări epidermice ale acelui timp, sunt pielea mea întinsă pe şasiul închipuirii.

Links

Facebook profile
Visit my Blog